Toti au uitat de mine

Refuz să ma demodez.

Refuz să cad  pradă duşmanilor mei lipsiţi de gust.

Refuz să mă fac nevăzut în neantul tradiţiilor prăfuite.

Refuz să-mi cedez locul meu de drept de la pieptul celor care mă merită.

Sunt trist, dar am scăpare.

Sunt deznădăjduit, dar am speranţă.

Sunt ignorat, dar voi avea clipa mea de glorie.

Pentru că am o cauză şi lupt pentru ea.

Retrospectiva. Am ajuns intr-o casa veche de pe Lipscani, care mi-a adus aminte de apartamentul pe care il aveam cand eram de varsta copiilor astia. M-a prins o nostalgie cumplita. A fost o seara draguta cu discutii pseudoculturale despre jazz, carti, advertising (ce slogan ai folosi pentru o matura), dor de casa etc. Unii m-au recunoscut, si am ramas placut surprins. Deci ce ziceau prietenii mei Carmen, Anne, Andrei si Diana este adevarat, social media functioneaza, dar trebuie sa stii cum sa le folosesti.

Ma simt mai bine decat zilele trecute, cred ca am facut un mic progres, desi raman a fi nedeschis. Unii s-au plictisit de temele mele de discutie, mi-au zis ca trebuie sa fiu mai “up to date” ca sa supravietuiesc. Eu insa m-am aparat cu toate argumentele posibile, le-am zis ca daca devin “up to date” dupa standartele lor, asa cum se si intampla de altfel cu multi dintre fratii mei ( am o groaza de rude… cu rata sperantei de viata de o luna) risc sa imi pierd din identitate. Eu vreau sa fiu pe plac oamenilor, dar nu cu orice pret.

Retrospectiva Petrecere/ Tentativa mea de a schimba muzica …

Rertospectiva Petrecere/ Sanda a adormit … nu cred ca mai am vreo sansa …

Retrospectiva Petrecere / Sanda nu e tentata sa ma deschida … eu astept tacut, resemnat, usor trist.

Retrospectiva Petrecere / La masa discutiilor

Ma ia Diana la o petrecere, trec in offline, sper sa ma ia cineva in serios, astept sa fiu deschis …

Mi-am dat seama ca problema mea e oarecum una de valoare, nimeni nu mai face efortul de a sti ce e inautru, toti ma judeca dupa aparente, eu reprezint ceva mai mult decat o chinezarie lipsita de valoare. Oamenii isi bat joc de mine, s-au departat de esenta, nu mai vad in mine o traditie ci doar un fel de cutie din asta draguta a carui sunt prizonier. Va indem dragi, viitori prieteni sa mergeti dincolo de aparente, sa incercati sa ma intelegeti, sa vedeti in mine mai mult decat un simplu accesoriu. Eu sunt un simbol, un simbol care vrea sa va spuna ceva … si in curand veti afla …

Sunt batran, sunt foarte batran…si nimeni nu ma mai baga in seama.
In fiecare an astept sa ma placa cineva si am obosit. Anul acesta, de 6 zile tot astept si nu ma deschide nimeni.
Toata lumea e ocupata cu altceva, toti alearga spre cate o destinatie si in drumul lor nu se opreste niciunul sa ma vada.
Am prins din zbor vorbe de-ale lor si am aflat de social media…din cate am inteles eu e ca o cofetarie unde te intalnesti cu prietenii si incerci diferite prajituri.
Asa am ajuns sa imi fac blogul asta. E locul meu la masa prietenilor. 
Acum astept. Poate cineva o sa ma observe.

Sunt trist … inca nu m-a deschis nimeni. Astept …